Georgiana Russu

REZUMAT

Cardiopatia congenitală sau dobândită poziţionează copilul pe un loc prioritar în lista bolnavilor cu boli cronice, cu dreptul de a beneficia de o îngrijire în echipă: medic de familie – pediatru cardiolog – chirurg cardiolog – nutriţionist – psiholog. Medicul de familie este implicat în depistarea cardiopatiei, în trecerea în evidenţă specială a unui copil diagnosticat anterior şi în asigurarea îngrijirilor de bază. Aceste îngrijiri sunt nuanţate de gravitatea cardiopatiei, vârsta bolnavului, riscurile de complicaţii ale cardiopatiei sau riscurile vitale prin comorbidităţi dobândite (infecţii, malnutriţie, tulburări psihoreactive). Protocolul de îngrijiri specifice cardiopatiei alcătuit de pediatrul cardiolog trebuie adaptat în dinamica evoluţiei cazului prin colaborare continuă între medicul de familie şi medicul cardiolog pediatru. Problema devine tot mai complexă prin creşterea şanselor de supravieţuire a copiilor cu cardiopatii graţie progreselor diagnosticului şi tratamentelor conservatoare sau chirurgicale.

Cuvinte cheie: malformaţie cardiacă, copil, medic de familie

Full text | PDF

Ileana Ioniuc, Monica Alexoae and Georgiana Russu

REZUMAT

Durerea viscerală are particularităţi faţă de cea somatică: receptorii viscerali au grade diferite de angajare funcţională, nivelul nocicepţiei diferă de la un organ la altul, aferenţele viscerale puţine sunt predominant nemielinizate şi au o divergenţă extensivă la nivelul sistemului nervos central; răspunsurile antrenează activări auto nomice. Matricea durerii viscerale abdominale, funcţională la naştere, este suprasolicitată prin impulsuri me canice, chimice, osmotice; suprapunerea infecţiilor, inflamaţiilor prin mediatorii eliberaţi creează condiţiile „sensi bilizării“ periferice şi centrale şi ale dobândirii „memoriei durerii“; factori comportamentali şi emoţionali pot agrava hiperactivitatea matricei durerii viscerale. În acest context patogenetic se delimitează durerea no norganică şi forma ei severă, hiperalgezia viscerală. Se adaugă particularităţi genetice care influenţează pragul de sensibilitate la durere. Având la bază modelele biopsihosociale ale tulburărilor funcţionale, criteriile Roma III au etichetat durerile abdominale funcţionale şi sindromul de intestin iritabil ca posibile diagnostice directe şi nu doar diagnostice de excludere. Durerea non-organică, asociată frecvent cu dureri abdominale recurente, este printre cele mai frecvente probleme medicale întâlnite în pediatrie. Majoritatea pacienţilor cu dureri uşoare au o evoluţie favorabilă în timp; un procent redus prezintă simptome grave şi uneori dizabilitante. Pediatrii se confruntă frecvent cu delimitarea diagnosticului de durere non-organică şi, uneori, cu eşecuri terapeutice. Autorii prezintă date epidemiologice, mecanismele fiziopatologice implicate, abordarea clinică şi opţiunile terapeutice cu privire la durerea nonorganică şi hiperalgezia viscerală la copii şi adolescenţi.

Cuvinte cheie: durere abdominală funcţională, hiperalgezie viscerală, copil

Full text | PDF