Mirela Mogoi, Constantin Ilie, Corina Paul and Iulian P. Velea

REZUMAT

Introducere. Măsurarea indicilor somato-metrici reprezintă o metodă clinică simplă, ce poate fi utilizată pentru evaluarea complicaţiilor cardio-metabolice asociate obezităţii.

Obiective. Identificarea complicaţiilor cardio-metabolice asociate obezităţii şi evaluarea relevanţei utilizării IMC sau a raportului circumferinţă talie-înălţime pentru diagnosticul precoce al acestora, într-un grup de copii şi adolescenţi obezi.

Material şi metode. Studiul a inclus 174 de copii diagnosticaţi cu obezitate primară pe o perioadă de 3 ani. Variabilele analizate au fost: indicii antropometrici (inclusiv IMC, raportul circumferinţă talie-înălţime) şi rezultatele investigaţiilor biochimice.

Rezultate. 4,28% dintre copii prezentau suprapondere, 31,43% obezitate şi 64,29% obezitate extremă. Principalele complicaţii cardio-metabolice diagnosticate au fost: insulinorezistenţa (47,76%), hiperinsulinismul, alterarea metabolismului lipidic şi hipertensiunea arterială. Toţi copiii au avut un raport circumferinţă talie-înălţime ≥ 0,5. Pentru compararea celor doi indici antropometrici s-a folosit testul ANOVA unifactorial şi analiza post-hoc; nu au existat diferenţe statistic semnifi cative între loturile analizate.

Concluzii. Obezitatea definită prin valoarea IMC şi raportul circumferinţă talie-înălţime ≥ 0,5 se asociază, în majoritatea cazurilor, cu complicaţii cardio-metabolice. În practica medicală atât IMC, cât şi WHtR ar trebui utilizaţi ca şi metode de evaluare dar, raportul circumferinţă talie-înălţime prezintă câteva avantaje importante.

Cuvinte cheie: obezitatea copilului, indice de masă corporală, raport circumferinţă talie-înălţime, afecţiuni cardio-metabolice asociate obezităţii

Full text | PDF