Claudia Olaru, Smaranda Diaconescu, Nicoleta Gimiga, Elena Tataranu, Alexandru Lacatus and Marin Burlea

REZUMAT

Constipaţia este o problemă comună care afectează copiii de toate vârstele. De cele mai multe ori etiologia este de natură funcţională, fiind rezultatul retenţiei voluntare a scaunului. Un rol important în stabilirea diagnosticului îl au obţinerea unei anamneze complete şi efectuarea unui examen fizic detaliat. În majoritatea cazurilor investigaţiile paraclinice nu sunt necesare pentru diagnostic, ele fiind indicate atunci când există suspiciunea unei cauze organice de constipaţie (boala Hirschsprung, pseudoobstrucţie, hipotiroidism, diabet insipid, fibroză chistică, malformaţii anorectale congenitale) sau în cazurile cu rezistenţă la tratament. Diagnosticul precoce este extrem de important, fiind asociat cu un răspuns mai bun la terapie. Acesta include efectuarea tuşeului rectal, colonoscopia, scintigrafia colonică, videocapsulă şi manometria anorectală. Prima etapă a tratamentului constipaţiei funcţionale constă în dezimpactare. Polietilen glicolul este eficace şi bine tolerat. După dezimpactare este iniţiat un program de întreţinere pe termen lung, din cauza frecvenţei crescute a recidivelor, cu medicamente ca uleiul mineral, lactuloza, polietilenglicolul şi sorbitolul. Regimul alimentar bogat în fibre alimentare asociat cu educaţia familiei şi, atunci când este posibil, a copilului este esenţial. Întârzierea diagnosticului şi implicit a tratamentului poate duce la progresia spre o problemă cronică semnificativă de sănătate cu implicaţii fizice, psihologice şi sociale.

Cuvinte cheie: constipaţie, colonoscopie, manometrie anorectală, copil

Full text | PDF