Claudiu Mărginean, Bela Szabo, Nicoleta Suciu, Lorena Melit, Andrada Ioana Crisan, Maria Oana Marginean and George Rolea

REZUMAT

Ventriculomegalia reprezintă dilatarea ventriculilor cerebrali peste 10 mm, fiind clasificată în uşoară sau „borderline“ (10-12 mm), moderată (13-15 mm) şi severă (peste 15 mm). Incidenţa variază foarte mult în funcţie de tehnica utilizată şi de vârsta gestaţională. Locul de elecţie pentru măsurarea cea mai exactă a diametrului ventricular este la nivelul glomusului plexului coroid. RMN-ul este o altă metodă de evaluare a creierului fetal care permite, de asemenea, vizualizarea suprafeţei cerebrale. Ventriculomegalia unilaterală este cauzată de obstrucţia morfologică, fizică sau funcţională a orificiului Monro. Ventriculomegalia „borderline“ poate fi asociată cu anomalii cromozomiale, infecţii congenitale, accidente vasculare cerebrale sau hemoragie, precum şi cu alte anomalii extracerebrale. Factori care influenţează prognosticul copiilor diagnosticaţi cu ventriculomegalie uşoară sunt: sexul, vârsta gestaţională, dimensiunea ventriculilor, afectarea uni- sau bilaterală, ventriculomegalie bilaterală simetrică sau asimetrică, progresia ventriculomegaliei – probabil cel mai important factor al prognosticului, regresia ventriculomegaliei. Părinţii trebuie informaţi despre faptul că există limitări ultrasonografice în diferenţierea unei ventriculomegalii „borderline“ izolate şi ventriculomegalie asociată unor altor anomalii oculte, care nu pot fi identificate iniţial în vederea luării unei decizii adecvate. Ecografia fetală de control este de preferat a se efectuat după aproximativ 1-2 săptămâni de la diagnosticul iniţial de „ventriculomegalie“.

Cuvinte cheie: ventriculomegalie, creier fetal, ultrasunete fetale, RMN cerebral

Full text | PDF