SELECT ISSUE

Revista Romana de PEDIATRIE | Volumul LXIII, Nr. 3, An 2014
ISSN 1454-0398  |  e-ISSN 2069-6175
ISSN-L 1454-0398
DOI: 10.37897/RJP

Indexată BDI  |  IDB Indexed

DOAJ
Ebsco Host - Medline
DOI - Crossref

HIGHLIGHTS

Publicarea de articole științifice

Stimați cititori, vă reamintim că autorii primi ai articolelor științifice pot acumula 80 de credite EMC în urma publicării. Dacă un articol are mai mulți autori, cele 80 de credite [...]

PREMIU NAȚIONAL AUTORI

RJP și SRPed oferă anual Premiul Național pentru Știință și Cercetare - pentru autorii celor mai bune articole științifice publicate [...]

Plagiatul – în actualitate

Tema plagiatului este tot mai mult discutată în ultima vreme. Apariția unor programe performante de căutare și identificare a similitudinilor între texte [...]

RISCURI SI BENEFICII ALE TERAPIEI CU METILXANTINE – STUDIU DE CAZ

, and

REZUMAT

Introducere. Apnea de prematuritate (AOP), tulburare de dezvoltare a controlului respirator, este prezentă la aproximativ 80% dintre sugarii cu greutate extrem de mică la naştere (ELBW). În cazul în care se prelungeşte, poate cauza hipoxemie şi scăderea debitului cardiac, însoţite de compromiterea dezvoltării neurologice ulterioare.

Material şi metodă. Studiul retrospectiv realizat într-o unitate de terapie intensivă neonatală regională de gradul III, a încercat să evalueze experienţa noastră în administrarea de metilxantine pentru episoade recurente de apnee, fiind vorba despre 84 de nou-născuţi prematuri cu vârstă gestaţională < 32 de săptămâni şi greutate la naştere < 1.500 g.

Rezultate. Doza medie de întreţinere a fost de 5 mg/kg/zi pentru citratul de cafeină, şi 3 mg /kg/zi pentru teofilină. Nu a fost sesizată nici o diferenţă în rata medie de apnee între grupul tratat cu cafeină şi cel cu teofilină după o săptămână de tratament, ambele având nevoi similare de presiune pozitivă continuă la nivelul căilor respiratorii şi cerinţe suplimentare similare de oxigen. Efectele adverse, precum tahicardia, intoleranţa alimentară şi stagnarea în greutate, care să determine modificări ale dozei, au fost mai rare în rândul grupului tratat cu cofeină.

Concluzii. Vârstele postmenstruale mai mici (< 28,2 săptămâni) au fost asociate cu o nevoie crescută de metilxantine, ajustări ale dozelor în funcţie de greutate şi administrarea de bolusuri, datorită faptului că aceşti copii au necesitat perioade mai lungi lungi de terapie. Deşi ambele metilxantine sunt la fel de eficiente în tratarea apneei de prematuritate, citratul de cafeină a fost medicamentul preferat, având în vedere marja terapeutică largă, şi incidenţa mai scăzută a efectelor adverse.

Cuvinte cheie: apnee de prematuritate, metilxantine, efecte adverse

Full text | PDF

Leave a Reply