Georgiana Russu, Tania Rusu, Ileana Ioniuc and Stela Gotia

REZUMAT

Osteopenia, termen aparţinând patologiei copilului, este o scădere a masei osoase în raport cu vârsta cronologică, reprezentând o stare intermediară între normal şi osteoporoză. Este o afecţiune plurietiologică, cu prinzând un grup heterogen de boli ale ţesutului conjunctiv cu determinism genetic, dar şi osteopenia dobândită în diverse stări patologice care afectează homeostazia osoasă. Diagnosticul precoce se stabileşte prin măsurarea densităţii osoase prin metode imagistice noninvazive, cele mai utilizate fiind dual-energy x-ray absorbtiometry (DEXA) şi ultrasonografia cantitativă. Tratamentul la copil se particularizează prin necesitatea adaptării aportului de calciu şi vitamina D atât la nevoile fiziologice ale creşterii, cât şi la cerinţele unei patologii. Tratamentul medicamentos specific cu bifosfonaţi ni trogenici a fost introdus la copii, dar nu este încă bine statuat. Atenţia care trebuie acordată acestei patologii osoase la copil şi adolescent este justificată de valoarea prognostică pentru tot restul vieţii a masei osoase de vârf a vârstei 20-21 ani.

Cuvinte cheie: osteopenie, copil, diagnostic, tratament

Full text | PDF