Stefana Maria Moisa, Rodica Gramma, Andrada Pârvu, Silvia Dumitraş, Mariana Enache, Gabriel Roman, Laurentiu Lucaci and Beatrice Ioan

REZUMAT

Până recent, în întreaga lume se considera că părintele este tutorele legal al copilului cu vârsta mai mică de 18-21 ani, acest lucru atragând după sine dreptul şi obligaţia de a lua decizii medicale în numele minorului. Experienţa a arătat, însă, că acest model de luare a deciziilor poate să nu lucreze întotdeauna în interesul copilului, în special în situaţia în care părinţii fac parte din anumite grupuri religioase. Următorul pas în etica luării deciziilor în pediatrie a fost reprezentat de posibilitatea medicilor de a acţiona în instanţă părinţii care refuzau tratamentul necesar copiilor din motive religioase, etapă urmată de aceea a introducerii conceptului de „minor emancipat“, capabil de a lua decizii privind propria sănătate. Recent, în Canada, regiunile British Columbia şi New Brunswick au adoptat o lege care permite minorilor „capabili“ să ia decizii privind propria sănătate, capacitatea de luare a deciziilor fiind evaluată de medic şi nedepinzând de vârsta copilului, ci de gradul de dezvoltare neurocognitivă a acestuia. Acest model creşte, în mod paradoxal, responsabilitatea medicului, care trebuie să evalueze dacă minorul este competent decizional şi dacă decizia luată de acesta este în acord cu propriul interes al copilului din punct de vedere medical. În acest context, medicul poate fi depăşit de unele aspecte sociale, culturale şi religioase care ar ghida decizia minorului, iar acest model nu elimină paternalismul în medicină, ci doar îi oferă alte valenţe. Legislaţia olandeză permite euthanasia în cazul persoanelor competente, cu vârsta mai mare de 12 ani, care solicită întreruperea activă a propriei vieţi. Recent, această ţară a adoptat Protocolul Groningen, o serie de ghiduri medicale şi legale care permit euthanasia nou-născuţilor cu boli incurabile şi cu o calitate prezisă a vieţii deficitară. Opozanţii protocolului afirmă faptul că aplicarea acestuia deschide drumul spre eugenie. Legislaţia mondială este heterogenă în ceea ce priveşte luarea deciziilor medicale la copil. Fiecare dintre modelele prezentate are deficienţe aparent insurmontabile. Această lucrare a fost realizată în cadrul Proiectului „Studii postdoctorale în domeniul eticii politicilor de sănătate“ POSDRU/89/1.5/S/61879 cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.

Cuvinte cheie: luarea deciziilor, pediatrie

Full text | PDF