Iurian Sorin Ioan and Bogdan Mehedintu

REZUMAT

PFAPA este boală autoinflamatorie cronică caracterizată prin febră recurentă, stomatită aftoasă, faringită şi ade no patie. Autorii prezintă particularităţile diagnostice şi evolutive ale pacienţilor diagnosticaţi cu PFAPA, precum şi pattern-ul citokinic al acestora. Au fost incluşi în studiu 22 de pacienţi cu sindrom Marshall. S-a analizat pentru întregul lot vârsta de debut a simptomatologiei, durata dintre puseele febrile, durata de la debut la stabilirea diagnosticului, informaţii despre bilanţul inflamator. Legat de profilul citokinic, au fost comparate 2 loturi: „lotul PFAPA“ incluzând pacienţi între pusee şi „lotul non-PFAPA“ incluzând copii sănătoşi (lot martor). S-a studiat bilanţul inflamator şi nivelul citokinelor pro-inflamatorii/anti-inflamatorii pentru cele 2 loturi, în vederea iden tificării unui marker biologic sensibil pentru evoluţia bolii. Datele au fost analizate statistic utilizând „sample t test“. Rezultate. S-a remarcat indexul de suspiciune redus pentru PFAPA, boala fiind subdiagnosticată, iar diagnosticul stabilindu-se cu întârziere. Din analiza comparativă a bilanţului inflamator şi citokinic, s-a observat creşterea semnificativă a valorilor proteinei C reactive la lotul PFAPA versus lot martor, confirmând valoarea prognostică a acestei investigaţii pentru pacienţi în perioada intercritică. Concluzii. Diagnosticul PFAPA se stabileşte tardiv. Proteina C reactivă rămâne un marker sensibil pentru evoluţia bolii, chiar şi între puseele de activitate.

Cuvinte cheie: sindromul Marshall, copil

Full text | PDF